Brutăria Hare Hare din Daejeon | De la pâine proaspătă la torturi artizanale

De ce a devenit Daejeon orașul pâinii

Când vine vorba de Daejeon, în zilele noastre este imposibil să nu aduci vorba despre pâine. Dacă îi spui cuiva că mergi în Daejeon, aproape sigur îți va replica: „A, locul ăla e plin de brutării bune, nu?” Și nu greșesc deloc, chiar găsești o mulțime de patiserii excelente. Brutăriile coreene obișnuiesc să combine pâinea în stil european cu ingrediente locale sau să scoată pe piață combinații la care nu te-ai fi așteptat niciodată, iar Daejeon este un oraș unde această cultură a panificației s-a dezvoltat în mod excepțional. Se pare că această imagine s-a cam întipărit definitiv. De aceea, ori de câte ori am drum prin Daejeon, simt că e absolut obligatoriu să vizitez cel puțin o brutărie. În timpul unei vizite de vară, locul pe care am decis să-l explorez a fost filiala Gasuwon a brutăriei Hare Hare.

Brutăria Hare Hare, filiala Gasuwon

Clădirea era destul de impunătoare. Fiind așezată chiar pe colțul străzii, logoul acela în formă de soare mi-a sărit în ochi de la depărtare. Exteriorul, o combinație de cărămidă și beton, i-a dat o alură mult mai masivă decât m-aș fi așteptat. Părea mai degrabă un magazin de tip concept store decât o brutărie obișnuită. Eu am parcat mașina într-o parcare publică din apropiere și am venit pe jos.

Privind prin ușile de sticlă, interiorul păstra exact aceeași atmosferă. Totuși, un detaliu m-a surprins: era mult mai mic decât credeam. Judecând după numele brandului și aspectul exterior, mă așteptam la un spațiu vast, dar odată intrat, situația s-a schimbat. Câteva vitrine pline ochi cu pâine, și spațiul se simțea deja aglomerat cu doar vreo zece clienți înăuntru. Cu toate astea, faptul că tăvile erau frumos stivuite, iar oamenii își alegeau produsele purtând mănuși de plastic de unică folosință (în loc de cleștii clasici) a dat o notă de igienă și organizare.

Prima vitrină

Pâinea cu cremă de pepene galben și covrigul cu ceapă verde

Cum am intrat, am încremenit în fața primei vitrine. Sincer, nu venisem cu un plan anume. Pâinea cu cremă de pepene galben (Melon Pan) ocupa mai bine de jumătate din vitrină, iar lângă ea trona ceva numit „Pandoro cu căpșuni” – o pâine pufoasă, acoperită generos cu frișcă și căpșuni proaspete. Eticheta indica ~$3.75 pentru Pandoro, iar pâinea cu pepene galben costa ~$2.40. La început a trebuit să mă obișnuiesc un pic cu prețurile afișate, care erau în woni.

La vitrina de alături se aflau croissante cu fructe de sezon. Aveau căpșuni așezate deasupra și un strat de zahăr pudră, deși aspectul mi s-a părut un pic cam încărcat. Aveau și mochi cu căpșuni. Analizând oferta, am realizat că meniul a fost special gândit pentru sezonul căpșunilor.

Totuși, covrigul cu ceapă verde (Juk-pa-pre-gle) a fost o surpriză totală. Să găsești într-o brutărie o gogoașă sărată, acoperită cu ceapă verde și stropită cu un sos de maioneză? Printre atâtea dulciuri, stătea stingher prin profilul său sărat, dar într-un mod bizar, se potrivea perfect cu sandvișurile ambalate în hârtie cu aspect de ziar de lângă el.

Vitrina era împărțită în două secțiuni. O parte era dominată de dulciuri: pâini lungi asemănătoare eclerelor, pâine streusel (soboro) și chifle cu cârnați stivuite unele peste altele. Pe rafturile de sus, însă, erau expuse niște pâini mari, cu un aspect foarte rustic. Erau puse atât de sus, încât m-am întrebat dacă ajunge cineva la ele.

Zona de pâine Yakisoba

Când am trecut la vitrinele deschise, peisajul s-a schimbat din nou. Aici, pe o singură masă, se afla un amestec total: croissante, produse asemănătoare plăcintelor cu mere, pâine pizza, pâine de toast ambalată și sandvișuri. Era acel gen de loc unde produsele pur și simplu stau laolaltă, fără o categorie strictă. La mijloc am zărit niște ambalaje cu simbolul orezului, indicând că pâinea respectivă era făcută din făină de orez. Inițial, voiam să iau doar un singur lucru, dar în acest punct, decizia devenise critică.

Din această zonă, granița dintre brutărie și un fast-food asiatic începea să devină neclară. În Coreea, această tranziție continuă între dulce și sărat se numește „dan-jjan”. Aici era o pâine cu ceapă dulce-sărată care lăsa gura apă, mai ales datorită brânzei topite de deasupra. Celălalt produs, Mini-hotteok cu brânză crocantă, la ~$3.15, avea un nume derutant și un aspect pe măsură. Nu puteai să spui sigur dacă sunt clătite hotteok sau scone-uri, doar că erau vreo douăzeci de astfel de discuri turtite aliniate perfect.

Dar pâinea Yakisoba mi-a atras cel mai mult atenția. Tăiței prăjiți, adică yakisoba, îndesați în interiorul unei chifle moi – o combinație extrem de comună în Japonia. Costa ~$2.85, iar lângă ea se afla și o pâine cu cremă și tăiței soba, marcată cu un autocolant de „Produs Nou”. Soba amestecată într-un sos cremos și pusă într-o chiflă? Am stat ceva timp să analizez acea minunăție.

Castella și Pâinea Mammoth (Bam-mos)

Chiar lângă casa de marcat se găseau acestea. Pâini Castella, fiecare ștampilată manual cu logoul Hare Hare. Aveau varianta cu unt și cea cu ciocolată, așezate una lângă alta. Prețul pe bucată varia între ~$4.20 și ~$4.60, iar la set ajungeau la ~$9.15 sau ~$9.50. Era clar că oamenii le cumpără intens pentru a le oferi cadou. E uimitor cum o simplă ștampilă cu logo transformă o pâine obișnuită într-un produs premium, perfect pentru un cadou.

Aceasta este celebra pâine Mammoth (Bam-mos), de care vorbește toată lumea când vine vorba de Hare Hare. Costă ~$4.20. Dacă te uiți din profil, poți vedea straturile groase de frișcă și dulceață de căpșuni (sau poate pastă de fasole roșie) așezate generos între feliile de pâine. Știți genul acela de pâine uriașă, de pe vremea copilăriei, de la brutăriile de cartier? Ei bine, asta este versiunea îmbunătățită: pâine grea, densă, umplută până la refuz cu frișcă. Faptul că avea eticheta „păstrați la frigider” a făcut-o candidata perfectă de luat acasă.

Colțul de pâine sănătoasă

Pâine cu castane, Campagne și Bagel

Vitrina de sticlă de vizavi respira o atmosferă complet diferită. Acolo se afla colțul de pâine sănătoasă. Un panou mare anunța: „Fără unt, fără ouă, fără zahăr”, iar sub el tronau pâini grele, din secară sau baghete rustice. Unele aveau merișoare, altele păreau coapte până la nivelul de crustă crocantă. Cel care purta eticheta de „Cel mai vândut” era probabil un Campagne cu merișoare și brânză; când am ajuns eu, abia dacă mai rămăseseră două-trei bucăți.

Pâinea cu castane din Gongju era aliniată în tăvițe de hârtie, cu bucățile de castane ieșind rebel din aluat, și emana un parfum cald de scorțișoară. Costa ~$4.50. Lângă ea se afla un Campagne cu porumb și brânză, un model de pâine rustică, cu o crustă groasă, la care adăugaseră porumb și brânză topită. În secțiune, miezul galben era incredibil de dens; la fel, costa ~$4.50.

Bagel-ul cu ceapă avea și el eticheta de „Bestseller”, alături de recomandarea: „Pentru cel mai bun gust, congelați-l și savurați-l rece”. La ~$3.45, amestecul de semințe de susan negru era vizibil pe crustă, iar bagel-ul era deosebit de dens și greu. Pentru un bagel de brutărie, dimensiunea era chiar impresionantă.

Zonele care îți fură privirea

Am vrut să mă opresc din ales, dar pur și simplu n-am putut.

Un Gateau umplut cu bezele (marshmallow) mi-a atras atenția. Erau niște prăjituri rotunde, aplatizate, acoperite complet cu fulgi de nucă de cocos, iar plăcuța descriptivă spunea că ascund la interior un pandișpan de orez cu ciocolată și marshmallow. Prețul: ~$2.85. Eticheta de „Bestseller” confirma că aceste minunății se vând ca pâinea caldă.

Pe tava de alături stătea o pâine alungită, proaspăt scoasă din cuptor, presărată abundent cu susan; se numea „Pâine cu roșii și busuioc”. La ~$4.45, explicația detalia că e făcută din aluat organic, umplută cu busuioc și roșii, apoi finisată cu cremă de brânză. Aroma de pâine caldă se răspândea de acolo și m-a pus serios pe gânduri. A fost o alegere grea.

Nici pe lângă zona de Financiers nu am putut trece indiferent. Pe o farfurioară stăteau aliniate trei variante: ciocolată, caramel sărat și smochine, la ~$2.20 bucata. Sunt acele prăjituri franțuzești, dreptunghiulare, pline de unt. Exact lângă ele tocmai scoseseră o pâine-pizza cu măsline, aburindă.

Mai aproape de casierie, am remarcat ceva în pahare albastre. Erau Scones cu nuci, coapte direct în cupele inscripționate cu logoul Hare Hare. Pe pahar scria chiar: „Produs de excelență al brutăriilor din Daejeon 2020”. Inițial, am fost puțin derutat, pentru că ambalajul semăna perfect cu cel de la gelaterii.

Bucățile crocante de Rusk erau ambalate în pahare transparente cu capac boltit și aveau o culoare foarte închisă. Costau ~$3.60. Pâine coaptă de două ori, extrem de crocantă, vândută în pahar – un detaliu vizual ieșit din comun. Lângă ele, stăteau vertical niște felii groase de pâine, ambalate în pungi transparente cu autocolantul brutăriei. Miezul secționat lăsa să se vadă stafide încorporate, făcând pâinea să arate exact ca un Panettone veritabil. Așezate lângă fereastră, lumina pica perfect pe ele, subliniind cât de apetisante erau.

O pâine lunguiață, crestată pe mijloc și umplută până la refuz cu frișcă albă, își aștepta rândul pe tavă. Frișca părea că dă pe dinafară, iar straturile laterale ale aluatului arătau exact ca marginile unui croissant. Nu am reușit să îi văd numele, dar doar aspectul a fost suficient pentru a-i convinge pe toți cei din jur să o ia.

Pâinea cu pastă de mazăre verde costa ~$2.65. Aluatul era crestat în mai multe fâșii, iar printre ele se zărea un verde intens, specific pastei dulci de mazăre. Cu fulgii de migdale presărați pe deasupra, contrastul de culori era superb. E echivalentul pâinii dulci cu pastă de fasole roșie, dar în varianta cu mazăre. Pâinea cu cârnat avea o dimensiune de-a dreptul impresionantă. Capetele cârnatului ieșeau mult în afara aluatului, iar deasupra era presărată cu ceva ce aducea a quinoa sau cereale măcinate grosier.

Raionul de pâine feliată (toast)

Aveau o întreagă secțiune dedicată doar pâinii de toast. Pâinea integrală costa ~$3.40, iar eticheta preciza un conținut de 70% făină integrală, culoarea ei, un maro închis intens, confirmând clar acest lucru. Pâinea de orez, la ~$3.75, era o alternativă la grâu, fiind coaptă într-un bloc cu șase segmente detașabile. Pâinea cu lapte, la ~$3.60, avea marginile pufoase, ridicate neregulat, și era cea mai mare dintre toate, reprezentând varianta absolut clasică a pâinii de toast de acolo.

Dacă aș fi venit doar cu intenția de a cumpăra un toast, probabil aș fi petrecut o eternitate aici pentru a mă decide.

Vitrina cu torturi

Fiind sezonul căpșunilor, toate torturile aveau această tematică. Tortul „Câmp de căpșuni” costa ~$29.25, varianta cu ciocolată era ~$30.00, iar un alt „Câmp de căpșuni” pe bază de orez, la ~$22.50, avea și un marcaj vizibil „Fără Gluten” (Gluten-free). Structura tortului lăsa la vedere feliile de căpșuni din straturile laterale, oferind un spectacol vizual absolut delicios chiar și prin sticlă.

Alături, erau două tipuri de torturi vegane: tortul vegan cu frișcă, la ~$26.25, și cel vegan cu frișcă de ciocolată, la ~$27.00. Deși afișul garanta lipsa ouălor și a laptelui, vizual, nu se diferențiau absolut deloc de torturile clasice. La ingrediente se specifica folosirea unei creme pe bază de ovăz. Nu plănuiam deloc să cumpăr un tort, dar m-am trezit stând lipit de acea vitrină.

Gama de torturi era impresionant de bogată. Aveau și forme de animale: adorabilul tort „Mungnyoju”, la ~$26.25, o formă rotundă acoperită complet cu frișcă, decorată cu căpșuni și afine. Lângă el era un tort în formă de iepuraș cu tot cu urechi, la ~$27.00, iar tortul cu frișcă și mango, la ~$25.50, s-a făcut remarcat imediat prin culoarea galben intens.

Tortul Dragonului Albastru, la ~$27.00, era decorat cu o figurină a unui dragon albastru din pastă de zahăr. Nu mi-am dat seama dacă a fost creat special pentru anul Dragonului sau era doar un element de design, dar m-a captivat cel mai mult. Tortul „Inimă de Ciocolată” costa ~$21.75; era printre cele mai accesibile și venea servit într-un suport elegant ce imita un platou de sticlă.

Colțul cu sandvișuri

După zona torturilor urma colțul de sandvișuri, și acesta de dimensiuni considerabile. Tăvi pline ochi cu sandvișuri ciabatta, înfășurate într-o hârtie cu aspect de ziar și legate cu o bandă colorată, se întindeau în stânga, în timp ce pe partea dreaptă, sandvișuri rotunde gen burger își așteptau clienții în recipiente transparente. Pentru o brutărie, o selecție atât de mare destinată prânzului era o surpriză plăcută.

Ciabatta era de mai multe tipuri: pui BBQ, creveți cu sos pesto de busuioc, piept de pui și mozzarella. Acestea erau expuse cu ambalajul desfăcut pe jumătate pentru a arăta secțiunea generoasă: puiul BBQ avea o nuanță închisă, parcă abia luat de pe grătar, iar la ciabatta cu creveți și pesto se distingeau perfect straturile de fructe de mare și brânză.

Ciabatta cu mozzarella era oferită în două moduri: ambalată în ziar sau sub formă de chiflă rotundă, pusă în cutie transparentă. Varianta din cutie era atât de plină de frunze de salată ieșite în afară, încât capacul părea închis cu greu.

Sandvișul cu Beer Ham se afla într-o caserolă transparentă, având secțiunea la vedere. Înăuntru se găsea șuncă presată tip beer ham, ouă, salată verde și maioneză cu ton. Nuanța rozalie a șuncii ieșea clar în evidență. Deși intrasem cu impresia că este o simplă brutărie, mi-am dat seama că aș fi putut rezolva lejer și problema prânzului chiar aici.

Fursecuri și pachete cadou

Mesajul tipărit pe ambalaje era clar: „Casa campionului de la Cupa Mondială de Panificație din Paris”. Fursecurile plate, acoperite cu ciocolată, alături de fursecurile rotunde cu felii de migdale, erau ambalate în pungi transparente cu logoul Hare Hare; ambalajul era gata pregătit pentru a fi oferit drept cadou.

Alături, fursecuri individuale precum Choco Levain, Royal Chocolat și fursecuri de cocos se înșirau la milimetru pe o tavă neagră. Multe dintre ele, unele având eticheta de 50% făină de orez, aveau ștampila logoului Hare Hare arsă direct pe suprafața lor. Ștampila era atât de clară încât identificai produsul fără să fie nevoie să deschizi ambalajul.

Într-o parte, erau expuse separat cutii pentru cadouri, disponibile în variante de 5 sau 8 piese; în interiorul unor elegante cutii albastre, diferite tipuri de fursecuri, ambalate individual, își găseau locul. Acesta părea a fi raionul preferat al celor aflați în căutarea unor suveniruri din Daejeon sau a unui cadou rafinat.

Ce am ales până la urmă

În cele din urmă, am luat doar două lucruri: covrigul cu ceapă verde (Juk-pa-pre-gle) și Mocha Bun-ul. Faptul că acel covrig rezista cu încăpățânare, singurul produs sărat printre dulciuri, l-a făcut de neratat. Pâinea Mocha a venit într-o pungă de hârtie pe care scria cu încredere: „Mocha Bun Zburător”. O denumire îndrăzneață pentru o simplă pungă de brutărie.

Când am ieșit afară, soarele ardea destul de tare. Probabil fiind vară, diferența dintre aerul condiționat dinăuntru și căldura de afară m-a făcut să transpir un pic pe drumul înapoi spre parcare, purtând mândru plasa albastră Hare Hare.

Dacă aș avea ceva de reproșat, ar fi lipsa unui spațiu adecvat pentru a savura produsele pe loc. Existau câteva scaune la intrare, dar să mănânci acolo, înconjurat de fluxul constant de oameni, ar fi fost destul de inconfortabil. Așa că m-am plimbat puțin cu punga în mână și m-am întors la mașină.

Cum am intrat, am deschis ambalajul covrigului. Mirosul ușor sărat de ceapă coaptă a umplut imediat mașina. Soția mea a întrebat „Ce mai e și asta?” și, fără să ezite, a furat o gură. De fiecare dată când mergem la o patiserie coreeană, este fascinată de aceste combinații inedite. De data aceasta, a luat a doua mușcătură în tăcere. Nu știu sigur dacă a fost o laudă la adresa produsului, dar pentru mine, a fost de ajuns.

Cât despre Mocha Bun, l-am lăsat pentru acasă. Există un motiv pentru care se numește „zburător”: textura a fost incredibil de aerată. O crustă subțire, ușor rumenită la exterior, cu un interior moale ca un nor. Gustul de cafea mocha era delicat; deci, dacă vă așteptați la o aromă intensă de cafea, s-ar putea să vă surprindă oarecum.

Să dau o tură completă prin magazin mi-a luat mult mai mult decât aș fi crezut. Așa se întâmplă mereu cu brutăriile; oriunde te-ai duce, timpul zboară printre atâtea arome.