Cafenea ascunsă într-o grădină tropicală | The Creeper House

Cafeneaua din grădina tropicală — The Creeper House, Rayong, Thailanda

The Creeper House din Rayong, Thailanda, este o cafenea cu grădină care apare acum pe Google Maps ca „temporarily closed" (închis temporar). Nu știu dacă se va redeschide, dar atmosfera pe care o avea locul ăsta merită să fie consemnată — și de asta scriu articolul ăsta.

Am stat în Rayong vreo trei ani. Soția avea serviciul acolo și m-am mutat cu ea. Când locuiești undeva, ai nevoie de locuri unde să ieși în weekend, nu? Rayong nu e Bangkok și nu e Chiang Mai — nu e un oraș renumit pentru cafenele. Probabil tocmai de asta se ascundeau asemenea comori acolo. Într-un cartier care nu e destinație turistică, într-un loc care nu apare în niciun ghid de călătorie, exista o cafenea ascunsă în Rayong care m-a lăsat efectiv mască.

The Creeper House a fost descoperit de soția mea. Într-un weekend mi-a zis „hai să mergem acolo" și am condus vreo 40 de minute de acasă. Condițiile de drum în Rayong sunt foarte diferite față de Europa. În Thailanda se circulă pe partea stângă, ceea ce e deja un șoc, iar calitatea drumului variază radical de la un tronson la altul — 40 de minute parcă durează de două ori mai mult. Dacă vreți să conduceți singuri prin Thailanda ca să vizitați cafenele, luați în calcul treaba asta.

Intrarea la The Creeper House — cafenea sau grădină botanică?

Când ajungi, prima reacție e să te întrebi dacă e chiar o cafenea. Un acoperiș triunghiular verde pe care scrie „HOUSE PLANT", o ușă de sticlă și peretele clădirii complet acoperit de plante agățătoare. Ai zice că e intrarea într-o grădină botanică. Lângă clădire stătea un felinar vintage, iar dedesubt, pe o tablă cu cretă, scria „Cafe in HOUSE PLANT OPEN". Dacă nu vedeam inscripția aia, treceam pe lângă fără să opresc. În fața ușii înfloreau generos niște flori albe — nesădite de nimeni, crescute de la sine. Ăsta e lucrul uimitor la cafenelele tropicale din Thailanda: nu trebuie să decorezi nimic, natura se ocupă singură de atmosferă.

Parcarea nu e o problemă, apropo. Cafenelele și restaurantele din Thailanda au aproape întotdeauna loc de parcare generos. Nu e ca în România, unde suni înainte să întrebi „aveți parcare?". Terenurile sunt întinse, în fața localului mereu se găsește un spațiu, iar dacă nu, parchezi pe marginea drumului și gata. E unul dintre cele mai comode lucruri când vizitezi cafenele cu mașina în Thailanda.

Odată intrat, dai de un indicator de lemn. Sus scrie „The Creeper House", jos „House Plant", iar săgețile arată în direcții diferite. Cafeneaua e împărțită în zone — și absolut nimeni nu trecea pe lângă indicatorul ăsta fără să facă o poză.

Terasă în grădină — adevărata magie a cafenelelor thailandeze

O grădină cu pietriș alb și două-trei mese de fier. Copaci și arbuști în toate direcțiile, un strat de piatră cu flori galbene în stânga, o bancă albă de metal sub umbra unui copac. Locurile erau puține — vreo trei-patru mese — dar tocmai asta îți dădea senzația că stai efectiv într-o grădină, nu într-o cafenea.

Ne-am așezat aici. Cerul era puțin acoperit, genul de vreme în care nu știi dacă vine un squall — o aversă tropicală bruscă — sau nu. Dar exact datorită norilor se putea sta afară și la prânz. Dacă vreți să vă bucurați de o terasă tropicală la o cafenea din Thailanda, o zi ușor înnorată e de fapt idealul.

Genul ăsta de peisaj e greu de reprodus într-o țară cu patru anotimpuri distincte. O clădire care e în sine grădină, și o grădină care e în sine cafenea — structura asta funcționează doar acolo unde e cald tot anul. Și în România avem cafenele cu terasă, dar de la noiembrie până în martie? Nici vorbă. Vara e altă problemă. Vara românească poate fi la fel de fierbinte ca sezonul Songkran din Thailanda, dar Thailanda are sezonul ploios în care în fiecare după-amiază vine o aversă care răcorește aerul. România, în afară de furtunile de vară, are caniculă continuă. Așa că toată lumea se refugiază la aer condiționat, și de aia cafenelele din România sunt gândite preponderent pentru interior. Nu e vorba de invidie — ci de un lucru pe care l-am realizat trăind acolo: clima diferită creează spații diferite.

Vitrina de patiserie — prăjituri ca într-o seră

Mergând înăuntru, dai de vitrina de patiserie. Perete turcoaz, ghirlande de becuri înfășurate pe crengi, iar în vitrină — torturi aranjate pe etajere. Pe o tablă de lângă erau instrucțiuni de comandă în thailandeză, plus „Order & Pay" în engleză — plăteai înainte. Pe peretele din stânga era afișat un tabel „SUGAR LEVEL". Deși eram la interior, printre grătarele metalice atârnau plante agățătoare, și granița dintre afară și înăuntru era practic inexistentă. Mai degrabă decât o cafenea, simțeai că ai ajuns într-o seră în care cineva a pus torturi.

Privind vitrina de aproape, fiecare felie de tort stătea pe o rondelă de lemn, învelită în folie transparentă. Pe raftul de sus erau puse cactuși în ghivece lângă torturi — expunerea în sine părea o mică grădină. Tort cu căpșuni, tort cu fagure de miere, varietăți pe bază de ciocolată — sortimentul era surprinzător de bogat.

Torturile signature — fagure de miere, ciocolată cu cireșe, morcovi

Tortul signature (Signature Cake) — tortul cu fagure de miere. Pe o bază de cremă de brânză stătea un fagure întreg, cu o crenguță de rozmarin alături. Sub lumina vitrinei, mierea din celulele fagurului strălucea galben-translucid. Am stat mult în fața vitrinei și m-am uitat. L-am și comandat — dar despre asta povestesc mai jos.

Signature numărul 02, ciocolată cu cireșe (Cheese Chocolate Cherry). Pe etichetă scria: cireșe negre, ciocolată organică cu brânză din Danemarca (Organic Cheese Chocolate from Denmark), afine proaspete, cireșe proaspete, rodie, cremă de cacao, unt de ciocolată. Preț: 175 bahți. Doar citind lista de ingrediente, îți dai seama că nu e nivelul unei cafenele obișnuite. Pe ăsta nu l-am gustat.

Signature numărul 01, tort cu morcovi (Carrot Cake). Glazură de cream cheese peste un blat cu morcovi, nuci, scorțișoară, nucșoară și deasupra o grămadă de nuci mixte. 165 bahți, adică aproximativ $4,70. Dacă te gândești că o masă într-un restaurant local din Thailanda costă 50–60 bahți, o felie de tort echivalează cu trei mese. La prețurile thailandeze, e clar scump. Nici pe ăsta nu l-am mâncat, doar l-am fotografiat prin sticla vitrinei.

Același tort cu morcovi, din alt unghi. Într-un pahar transparent se vedeau clar straturile alternante de cremă de brânză și blat de morcovi, iar deasupra — nuci, migdale, o căpșună, rozmarin. Analizând ingredientele — brânză organică daneză, nuci sortate pe tipuri, decorațiuni din plante aromatice — da, e scump, dar cu siguranță nu ai senzația că s-a zgârcit cineva la materie primă.

Locul cu aer condiționat, în interior

Dacă nu suporți căldura, există și varianta asta. În clădirea principală e un spațiu interior cu aer condiționat. O canapea maro de piele, o canapea din stofă, perne cu pattern de copac. Prin ferestrele cu rame metalice verzi se vede grădina, iar pe masa de sticlă stătea un semn cu „NO.4" — numărul mesei. Locuri nu erau foarte multe. Eu nu m-am așezat aici. N-am condus 40 de minute ca să stau la aer condiționat.

165 bahți pentru un tort într-o cafenea din Thailanda — e mult?

E mult. Sincer, e scump. Dar e ceva ciudat. Când stai afară pe terasă, nu simți că ai aruncat banii degeaba. Deasupra ta — o structură metalică pe care plantele agățătoare au urcat până pe acoperiș, lângă tine — flori tropicale al căror nume nu-l cunoști, iar de undeva de departe auzi voci în thailandeză, estompat. Atmosfera asta nu se poate cumpăra cu bani. E un spațiu în care clima și cultura Thailandei s-au sedimentat ani de zile.

Am mâncat tortul cu fagure de miere

Am tăiat tortul cu fagure de miere. O îmbucătură și mi-a fost clar — e o revelație. Partea de sus, cu brânză, era incredibil de fină, iar baza avea o textură ușor mată dar umedă. În gură, cele două straturi se îmbinau perfect echilibrat. Am mâncat mult cheesecake și în Coreea, dar ăsta avea altă factură. Și fix asta a fost fain la viața în Thailanda — să descoperi într-o cafenea de cartier un desert cu o combinație pe care acasă n-ai întâlni niciodată. Să dai de o aromă neașteptată într-un loc care nu apare în ghiduri și care abia se găsește pe Google — ăla e adevăratul bonus al vieții în străinătate.

În timp ce mâncam, mi-am dat seama de un lucru. Când un străin vine în Coreea și se așază într-o cafenea cu acel vibe specific coreean, probabil simte exact ce simțeam eu aici. Acel „asta nu aș putea simți niciodată acasă". Și poate că asta înseamnă de fapt fericirea pe care ți-o dă o cafenea când călătorești. Intri pentru o clipă într-un spațiu care n-ar putea exista în țara ta. De asta mergi chiar dacă e scump, de asta mergi chiar dacă e departe, și de asta îți amintești chiar dacă locul s-a închis.

Fagurele de miere de aproape

Am fotografiat de aproape fagurele de pe tort. Mierea se scurgea printre celule. Nu era vreo feliuță subțire decorativă — era o bucată întreagă de fagure pusă direct pe tort. Când am ridicat-o cu degetele, mierea mi-a curs pe mâini și m-am murdărit tot, dar nu m-a deranjat deloc. Și în cafenelele din alte țări mai găsești topping cu fagure, dar o bucată atât de groasă, la prețul ăsta, n-am mai văzut nicăieri.

Băutura cu flori de mazăre fluture — sincer, gustul a fost dezamăgitor

Am comandat o băutură cu flori întregi de anchan (อัญชัน, butterfly pea flower — mazăre fluture). Printre petalele violete erau înfipte afine, iar o frunză de pandan ieșea în sus — un vizual la limita dintre băutură și aranjament floral.

Ca să fiu sincer, gustul era de sifon cu sirop. Fix atât. Dulce, acidulat, fără nicio aromă de flori. Dacă asta ar fi fost servit în România, doar la capitolul gust, n-aș fi comandat-o a doua oară. Dar când ți-o aduc în grădina asta, într-o după-amiază înnorată, cu vizualul ăla — pur și simplu te simți bine. E o băutură pe care o bei cu ochii, nu cu gura. Asta e băutura cu anchan de aici. Dacă îți pui speranțe la gust, s-ar putea să fii dezamăgit — de aia scriu dinainte.

Am fotografiat paharul întreg — de sus în jos, culorile treceau natural de la violet prin portocaliu la galben deschis. Pe pahar era un abțibild turcoaz cu „THE CREEPER HOUSE — Cafe · Garden · House Plant", iar pus pe masa de lemn, cu frunzișul roz-verde din spate ca fundal, arăta impecabil. E o cafenea unde nu ai nevoie de niciun photo corner dedicat.

Așa că, în glumă, am strecurat paharul printre tufișurile de lângă cafenea. Serios vă spun. Petalele violete și verdele frunzelor se contopeau atât de bine încât părea că băutura a crescut acolo. Cafeneaua asta funcționează ca fundal din orice unghi. Era prima dată când eram într-un loc unde nu trebuia să cauți cadrul potrivit — era perfect de oriunde.

Caramel macchiato

Soția mea și-a comandat un caramel macchiato. Culoarea văzută prin capac era intensă. Cafeaua din cafenelele thailandeze e în general mai tare, iar aici nu era excepție. Caramelul se amesteca printre cuburile de gheață formând un gradient maro, așa că am făcut o poză cu capac și una fără. Gustul era dulceag, dar cafeaua propriu-zisă era suficient de puternică încât dulceața nu o masca.

Plimbare prin grădina The Creeper House

Am ieșit din nou afară. O alee de pietriș alb lega clădirile între ele, cu arbuști tropicali deși pe ambele părți — mai degrabă o potecă de plimbare decât un drum. Din dreptul intrării, toată grădina încăpea într-un singur cadru; din capătul opus, se suprapuneau în straturi felinarul, jardiniera de piatră și linia acoperișurilor din spate. Locul ăsta fusese conceput invers față de cum te-ai aștepta: întâi a fost grădina, iar apoi cafeneaua s-a instalat în ea. Nu e o grădină construită — e o grădină care a crescut.

Perete galben, plante verzi, ușă roșie — Into the Garden

Mai era o clădire — perete galben, toc roșu la ușă, iar pe deasupra, plantele agățătoare acopereau jumătate din fațadă. Pe sticla ferestrei scria de mână „Into the Garden", iar deasupra ușii — o firmă veche de lemn cu „CREEPER HOUSE". Deschizând ușa, înăuntru găseai un scaun de ratan, o masă din lemn masiv, becuri Edison în șiruri agățate de tavan și un ghiveci mare într-un colț. Cea mai reușită poză a fost cea făcută prin tocul roșu, privind spre interior. Perete galben, plante verzi, ușă roșie — combinația asta de culori funcționează doar în Thailanda.

Designul meniului și detaliile de decor

Lângă intrare, pe un suport metalic, erau prinse cu cleme de lemn carduri colorate de meniu — și nici pe alea nu puteai să le ignori. Lângă cardul „COFFEE — GET READY TO ENJOY!" era cardul „GARDEN SODA" cu băuturile signature, cu nume ca Snow Pink, Galaxy Deep, Love Aden. Apoi „HAPPY DAY MILK". Iar cutia de bacșișuri de pe tejghea era o căsuță albă miniaturală, cu cărămizi și frunzulițe desenate cu creionul pe acoperiș, iar monedele se introduceau prin horn. O cafenea care pune atâta suflet până și în cel mai mic detaliu nu se întâlnește des.

Când am vizitat, majoritatea clienților erau thailandezi locali. Străini erau unul-doi, iar asta am observat-o abia mai târziu, revăzând filmările. Să vezi un străin într-o cafenea locală din Rayong era ceva neobișnuit. Cum au descoperit-o? Probabil la fel ca mine — pe recomandare.

Am stat cam o oră și am plecat. Nu am stat mult, dar amintirea a rămas mult timp.

Informații practice — The Creeper House

Adresă: 34, 8 ถนนสาย 11, Map Kha, Nikhom Phatthana District, Rayong 21180, Thailand

Program: 10:00–17:00 (marțea e închis)

Torturi signature: 165–175 bahți (aproximativ $4,50–5 USD)

Prețuri băuturi: nu-mi amintesc exact

Contact: +82 92-927-7200 (คุณเฟิร์น)

Cafeneaua este listată în prezent pe Google Maps ca „temporarily closed" (închis temporar). Verificați neapărat înainte de vizită.

Încheiere

Nu știu când se va schimba statusul „închis temporar". Dar știu că atunci când am fost acolo, locul era cât se poate de viu. Am simțit că e scump, băutura cu flori de mazăre fluture sincer n-a fost cine știe ce, iar drumul cu mașina nu a fost tocmai confortabil. Și totuși — de câte ori deschid pozele, îmi vine să mă duc iar. Dacă redeschide, o să conduc din nou 40 de minute. Cu miere pe mâini, rupând fagurele de pe tort.

Acest articol a fost publicat inițial pe https://hi-jsb.blog.